Judith Schalansky. Beirut. Puzzle.
A fi în viață înseamnă a suferi pierderi.
Am simțit nevoia să recitesc Inventarul lucrurilor dispărute, de Judith Schalansky – un proiect-arhivă greu de clasificat. Autoarea se joacă cu forma, revitalizează limbajul & folosește stiluri narative foarte diferite.
Prin nota preliminară, cuvântul înainte (un mic eseu în sine) și colecția de 12 micro-narațiuni, Schalansky cercetează meticulos diverse pierderi (lucruri reale ori imaginare) & memoria (fragilitatea ei).
O memorie care păstrează totul nu păstrează de fapt nimic.
Cartea este și o experiență estetică – impresionează prin aspectul general & este extrem de ordonată:
cuvântul înainte & cele 12 capitole dedicate câte unei pierderi au exact aceeași lungime, 16 pagini fiecare.
capitolele sunt despărțite de 12 fotografii imprimate cu cerneală neagră pe o hârtie de un gri foarte-foarte închis. În lumina potrivită și prin înclinarea cărții, pierderea/subiectul devine vizibil.
A se citi în doze mici.
Textul preferat este Cântecele de dragoste ale lui Sappho. Mi-a plăcut cum a inserat discuția despre limbajul de gen.
Astfel de cărți extind experiența lecturii.
M-am gândit mult la lucrurile care au dispărut din viața mea & m-am întrebat dacă merită să le readuc la viață.
Deși sunt conștientă că totul este temporar, regret că am stins relația cu croitoria – era refugiul meu, un ritual care îmi aducea liniște.
Din dorința de a petrece cât mai mult timp în natură, în martie 2023 am tras linie și am închis PFA-ul pentru a deschide Fain la Buziaș SRL, un proiect de suflet menit să ofere o altfel de lumină orașului natal – suveniruri artsy.
Schalansky & aceste vremuri întunecate m-au făcut să înțeleg că este necesar să îmi activez orice sursă de speranță.
Sunt nerăbdătoare să revin la frumusețea lucrului făcut de mână, la husele textile cu personalitate. Le-am botezat port-carte. În curând!
Se și dansează pe Inventarul lucrurilor dispărute.
Din textul Tuanaki (pag. 45):
Nu știm să ucidem. Știm doar să dansăm.
La cererea companiei de teatru vizual Kompani Giraff, trupa Beirut a transformat pierderea în muzică, în poezie vie.
Proiectul A Study Of Losses este un album inspirat din Inventarul lucrurilor dispărute și servește ca acompaniament muzical pentru acrobații poetice, pentru spectacolul adaptat după carte.
Pe repeat:
Guericke’s Unicorn (…) sounds like an ’80s synth-pop hit that’s been overexposed to sunlight. (Pichfork.com)
Să vă lăsați purtați de aceste fragmente de speranță. Life will find a way.
Puzzle
Încep tot cu Judith Schalansky, această autoare care caută mereu noi moduri de scriere.
Recomand eseul Teetering Canaries (Schwankende Kanarien) – despre criza climatică & potențialul literaturii ca sistem de avertizare pentru problemele timpului nostru.
În legătură cu faptul că ador să re: Books change according to when I read them in my life. They change depending on when I read them over the course of a week. (Katie Kitamura pt. Interview Magazine)
Eseul What’s Happening to Reading? (For many people, A.I. may be bringing the age of traditional text to an end.)
Garth Greenwell despre relația lui cu banii: I don’t understand how it works, or what to do with it, other than buy books. (…) My only financial strategies are panic and prayer.
Eseul The Reenchanted World, de Karl Ove Knausgård (On finding mystery in a digital age): We are woven into one another’s lives, and in that weave—which is invisible, a bit like how the force field between particles is invisible—is where meaning is created, also the meaning of nature.
Less Matters More: Joanna Walsh on the Expansive Possibilities of the Short Story
The short story is a reconfigurable, expansive surface of the immaterial material, of hope and memory, that is always bigger than the small room that only appears to contain it.
M-am îndrăgostit de Joanna Walsh datorită cărții My Life As a Godard Movie. Ulterior i-am descoperit și rubrica lunară de modă, Theory of Style, din revista de artă contemporană Spike Art Magazine.
Din ultimul ei articol On the Future of Fashion:
Style is about making and making do. Style is a secondary, queer practice, all about imitating, appropriating, détourning. It is both a critical practice – working with what’s to hand without being subsumed by it – and necessarily collaborative, communicative, communal. These are skills we need and will continue to need. And we can learn them by getting dressed.
Musai de văzut și performance-ul realizat de Walsh #theoryplushouseworktheory – timp de 12 ore, 20 de femei citesc teorie (în mare parte feministă) & fac treburi casnice. the performance invites us all to reconsider the relative value of domestic and intellectual work.
Pe repeat trei albume românești: Nori peste Sălăjan (Partizan), Dezamăgire 24/7 (deathbycoconut) + superbul Nihil Sine Rodeo (Toba Moarte).
Obsedată de Doina <3
Foarte importantă și noua versiune Bye Bye:
Kim Gordon: When I was thinking of lyric ideas, it occurred to me to use words taken from a site that had all the words that Trump has essentially banned, meaning any grant or piece of a project or proposal for research that includes any of those words would be immediately disregarded or “cancelled.” I guess Trump does believe in cancel culture, because he is literally trying to cancel culture.
À plus tard.