#ceammai (9)
Văzut
Un tur de forță de 9 ore – documentarul Tie Xi Qu: West of the Tracks (2002).
Wang Bing surprinde decăderea industriei grele din nord-estul Chinei și impactul profund asupra celor rămași în urmă. Vieți suspendate în tranziție. O lume în schimbare.
Este un portret complex al clasei muncitoare invizibile – dezvăluie umanitatea și rezistența lor. Wang Bing pătrunde în interiorul fabricilor și al cartierelor muncitorești, observând absența oricărei forme de siguranță, rutina zilnică a metalurgiștilor și gândurile lor despre viață.
De văzut măcar prima parte – Rust (240 min.). Tren fantomatic. Rugină intensă. Roșu încins. Trupuri amorțite. Plumb în sânge.
Take a look at this place. Have you ever seen a sorrier bunch? We’re full of lead poisoning, all of us. Nobody should spend too much time in a factory like this. Every year we have to spend two months in hospital to have the lead taken out of our blood.
Găsit pe youtube.
Extra:
De văzut și The Insomniac. Artistul Guangli Liu documentează o zi din viața regizorului Wang Bing.
Regizorul-arheolog Wang Bing: Through art, we can bring a sense of dignity.
Citit
Marble (Lolli Editions), un proiect hibrid. Se împletesc strălucit note de jurnal și scrisori ficționale, reflecții despre viața marmurei ori fragmente din corespondența reală dintre sculptoarea daneză Anne Marie Carl-Nielsen și soțul ei.
the colour must be retold in order to go on existing.
Amalie Smith, scriitoare și artistă vizuală din Danemarca, remodelează istoria marmurei – ne schimbă percepția asupra sculpturilor antice din marmură, asupra absenței culorii de pe suprafețele lor: White sculpture is deeply embedded in our language. Soarele și timpul le-au stins culoarea: White sculpture is an aspect of decomposition, not an antique ideal per se.
Frazele sunt scurte, libere și extrem de poetice: When he strokes her earlobe, it sounds like wind through a wind muffler. (...) She finds his mouth in a darkness that comes from her own closed eyes. A kiss so deep and honest, like slowly opening an abyss with your tongue.
Citită pe Everand.
Ascultat (pe repeat)
1. Noul EP Chalk – Conditions III. O fuziune îndrăzneață între post-punk gotic și elemente de muzică electronică. Nu ai cum să nu fii atins de ritmurile lor puternice sau vocea dark a lui Ross Cullen. Favorite song: Pool Scene – Without you I’ll never learn.
2. Maruja – Tír na nÓg, un EP de improvizație live, cu valuri monstruoase de riff-uri de saxofon.
3. Absolut uimitor și EP-ul celor de la Otala (post-punk țesut cu jazz) – Fire! To The River. Îmi amintesc puternic de Black Country, New Road din prima perioadă: saxofonul este îndrăzneț, vocea lui Oscar Thorpe seamănă izbitor cu cea a lui Isaac Wood, iar versurile sunt profund Baudelaire-esque.
The flames move with such innate, destructive beauty/ And we dance, we dance, we dance, we dance
4. End of the Middle – Richard Dawson: folk contemporan narativ. Un album ancorat în viața de zi cu zi, care explorează disconfortul cotidian, dificultățile familiale, consumerismul sălbatic ori grădinăritul (ca act de rezistență).
Richard este un personaj deosebit – profund uman și plin de emoție sinceră. Vocea lui este caldă, moale și adesea în falsetto plin.
L-am întrebat și pe ChatGPT despre vocea lui Richard: pare că un bard rătăcit s-a strecurat într-o lume modernă și încearcă să o înțeleagă, să o îmblânzească cu poveștile lui. Glasul lui e ca un fir de lână brută, desfăcută direct de pe caier—încă sunt acolo nodurile, impuritățile, dar tocmai asta îi dă textura, îi dă viață.
Favorite songs: Polytunnel (video-ul este inimioară) & Gondola (how many summers have I got left?).
The Quietus despre End of the Middle: In the Age of Anxiety we all find ourselves inhabiting, it is increasingly apparent that human connection, in its myriad forms, is the only thing that matters, and also the hardest.
5. O frumusețe și noul album Pothamus – un amestec captivant de influențe sludge, post-metal & ritmuri tribale.
Abur este extrem de atmosferic – un ritual pur ce trebuie experimentat în întregime.
Puzzle
Anne Carson. Despre mâini și scrisul de mână: Beware the man whose handwriting sways like a reed in the wind.
12 emerging Eastern European artists to watch in 2025. Din România: Răzvan Boar & Radu Pandele.
Between the omnipresent camera and the disappearing body, un scurt eseu despre proiectul foto Härmä / Hoar, de Utu-Tuuli Jussila.
Proiectul foto Kakteenfreunde – an Austrian club of over 80 cacti collectors who meet every first Friday of the month in an inn to share their passion.
Seria de texte Granta: Doing the Work, unde scriitorii povestesc despre primele lor locuri de muncă. Mi-au plăcut enorm:
A. K. Blakemore: Anyone who has ever worked night shifts will understand the vertiginous feeling that comes with staring down the day from the wrong end.
Camilla Grudova: Working in the on-site cafe during this festival was frightful; it was filled with demanding, older male poets, like slugs in wool and polar fleece, trailed by their younger girlfriends. I am sorry to say, but poets are the least well-behaved of all writers. The wit, intelligence and humour of my fellow staff members, especially in the face of such rudeness, is something such poets can only dream of.
Sam Riviere pentru The Creative Independent: There’s some sort of connection between not working and poetry or loafing around and poetry, and that to go at poetry with a work ethic is counterintuitive on some level. That’s why all the poetry sucks now, because everyone’s a careerist.
Luca Guadagnino la Konbini: I think every great movie is gay.
Luca Guadagnino pentru revista de artă CURA.: I think movies that are not able to open themselves up to the multiplicities of the disciplines of arts are sterile.
Remarca asta m-a dus cu gândul la un interviu al Ruxandrei Novac, apărut în 3:AM Magazine în 2010: I think what Romanian poets constantly miss is the opening to other experiences, to other arts, which is essential in my opinion.
Prinsă în Two Curses, de Greg Burak:
À plus tard.