#ceammai (5)
Văzut
un film îmbibat de soare: The Tsugua Diaries (Diários de Otsoga) – un august invers. Este minimalist, curge invers & amestecă excelent realitatea cu ficțiunea.
Filmat în plină pandemie (între 1 și 22 august, 2020), regizorii Maureen Fazendeiro & Miguel Gomes explorează efectul pandemiei asupra artei cinematografice (complicațiile filmărilor) & celebrează existența: frumusețea naturii (reconectarea cu ea), relațiile umane (dorința de a face ceva împreună) ori rutina de zi cu zi.
*o formă de poezie:
Am adorat cadrele cu natura moartă, contrastul dintre lumină și umbră, nuanțele de verde, interacțiunea cu câinii, sunetele de cicade, sera pentru fluturi & modul în care personajele centrale dansează; filmul începe și se termină cu o petrecere intimă: Crista, Carloto & João dansează pe The Night (dans improvizat, liber, pentru că improvizat e tot filmul) – le simți fericirea de a fi iarăși împreună.
În film s-a citit Cesare Pavese. Dansul îl găsiți aici. Filmul este disponibil pe Mubi.
Citit
The Hurting Kind, de Ada Limón (2022, Milkweed Editions) – un volum împotriva singurătății (îl găsiți pe Scribd).
Prin poeme intime, tandre (pline de umanitate), Ada îmbrățișează bucuria existenței – acordă atenție conexiunii umane & lumii naturale din jurul ei.
Scrie despre prieteni, copaci, familie, dor, animale ori pierderea celor dragi & examinează fin limbajul (este interesată de eșecul limbajului, puterea lui ori de găsirea limbajului potrivit).
Să încercați poezia Adei Limón – cuvintele ei pot să ajute (are un limbaj accesibil & muzical). Pe mine m-a învățat să acord mai multă atenție naturii, să o observ & ascult altfel.
Extra:
1. De aproape un an (din 21 sept.), Ada Limón este și gazda podcastului The Slowdown – o antologie imensă de poezie.
Îți poți începe ziua cu ea; sunt 5 minute pe zi, de luni până vineri: Ada selectează un poem, îi oferă o introducere-poezie & îl recită.
Se poate asculta pe slowdownshow.org ori pe toate platformele importante de podcast. Ada: Let’s give ourselves permission to be less cool and more open to the opportunity of being changed by art.
2. Zilele trecute am dat gata și noul ei proiect – Shelter: A Love Letter to Trees – mini-eseuri lirice despre copaci (m-au emoționat teribil). Se poate asculta (în lectura ei) ori citi pe Scribd.
That’s what we love about trees, how they minimize us, decenter us, knock us off our silly pedestal of human superiority. Trees loom over us.
Am descoperit
lucrarea Me and Myself as a Piece of Meat Having a Conversation in the Woods, de Luca Sára Rózsa (este parte din seria Heavy Chains of Sentimentalism).
Me and Myself as a Piece of Meat Having a Conversation in the Woods collides the Self’s questions on its own identity’s importance with the cycle of the world as a whole. (lucarozsa.com)
Opt eseuri care mi-au plăcut primăvara/vara asta:
The Paris Review: Scenes from an Open Marriage – Jean Garnett scrie despre deschiderea unei relații.
Astra Magazine: If a House Can Be a Mother – artista Ella Baxter scrie despre maternitate & noul ei acasă. (super-recomand și debutul ei: New Animal)
The Paris Review: Bona Nit, Estimat (An Ordinary Night) – un eseu plin de melancolie; Robert Glück scrie despre somn & pierdere.
Tasteful Rude: The Doctor’s Tongue – Myriam Gurba scrie despre educația sexuală greșită.
Astra Magazine: The Animal Within the Animal – Melissa Febos scrie despre celibat, masturbare & un vibrator pe care l-a numit ciocanul zeilor. (de citit și colecția de eseuri Girlhood)
The New York Times Magazine: The Feminist Case for Breast Reduction – Melissa Febos scrie despre dismorfia corporală, micșorarea sânilor & feminism.
Astra Magazine: On Nice Men, de Leïla Slimani (tot ce scrie Leïla e inimioară).
Often, my son surprises me. One day, while we were on vacation, he ran out of clean clothes and borrowed a pink floral outfit from his cousin. When I told him that the other kids might make fun of him, he said, “So what? It’s not an insult to be a girl.
Granta Magazine: On Marble – Rachel Cusk reflectă asupra relației profunde dintre marmură și cultura umană. (textul este parte din artbook-ul Marble in Metamorphosis)
Two things – beauty and horror – are especially lasting, and in the built environment they frequently come intertwined. The grandiosity of marble, for instance, bequeathed it by classicism and religion, easily becomes the grandiosity of fascism. Looking at images of the Palace of the Parliament in Bucharest – the world’s heaviest building, so heavy that it sinks six millimetres into the earth every year – it is hard not to see in it a tremendous spectacle of wrongful labour. It is a colossus that represents the translation of a dictator’s will into a physical and spatial reality.
Ascultat (on repeat) voci întunecate pe ritmuri hipnotice:
proiectul solo al artistului ucrainean Alex Ashtaui: Morwan – post-punk țesut cu elemente orientale (Alex are și rădăcini arabe).
The nature in songs acts as a fundamental force, a given from which you cannot escape. With the help of metaphors associated specifically with nature I tell about some of my personal experiences and stories. – Morwan
Ruit Hora, din Santiago de Chile – Avant-garde/Synth-Doom (ador texturile dark-electro)
(…) is a kind of representation of the eternal dance between desire, struggle, regret and the fear of entering a transition stage, with the chaos and despair that we can face if we enter that dimension. – Ruit Hora
Am ascultat (pe audible)
debutul în proză al poetei britanice A.K. Blakemore: The Manningtree Witches – poetic masterpiece! – o ficțiune istorică înrădăcinată în evenimente pline de întuneric (sec. al XVII-lea).
Printr-un limbaj liric & convingător (experimentează cu limbajul), Blakemore dă voce unor femei acuzate de „vrăjitorie” – Witch is just their nasty word for anyone who makes things happen, who moves the story along.
Se explorează: misoginia, abuzul de putere, fanatismul religios, rezistența (lupta pentru supraviețuire) ori fragilitatea relațiilor umane (ex: relația tensionată mamă-fiică).
A hill wet with brume of morning, one hawberry bush squalid with browning flowers. I have woken and put on my work dress, which is near enough my only dress, and yet she remains asleep. Jade. Pot-companion. Mother. I stand at the end of her cot and consider her face. A beam of morning light from the window slices over the left cheek. Dark hair spread about the pillow, matted and greasy and greying in places.
Merită toată atenția – este plină de fraze memorabile & personaje feminine puternice. Rebecca: I am not superstitious – I am useful. I have taught myself to watch and listen. I have seen enough suffering in my life to know that the diseased mind is prone to invent all manner of phantoms that might hover over a person.
Extra: Musai să descoperiți și poezia scrisă de A.K. Blakemore. În revista Poesis Internațional (nr. 28) găsiți 5 dintre poemele ei (sunt traduse de Cătălina Stanislav).
