#ceammai (1)
văzut
Cel mai recent film al lui Guillaume Brac – À l'abordage (All Hands on Deck, 2020).
À l'abordage este uman, spontan, plin de tandrețe & umor – emană lumină prin relațiile dintre oameni: întâlniri neașteptate, prietenii calde & iubiri sezoniere. O să iubiți naturalețea personajelor & modul în care se descoperă.
Pe platforma Mubi sunt disponibile și alte filme regizate de Guillaume – majoritatea au aromă de vară, sunt străbătute de melancolie & au ca personaj principal natura.
Recomand și articolul “Comorile verii”, de Victor Morozov:
“À l’abordage e deja un film foarte bun, care dibuiește în miezul întâlnirilor fără consecință, al planurilor anulate în ultima clipă, al scurtelor și intenselor decepții în dragoste, o morală minimă capabilă să țină acest mănunchi de traiectorii disparate la un loc. Un film care se mulțumește să existe și să nu încurce pe nimeni, cum aș vrea să văd mai des.”
ascultat
O orchestră specială (compusă din 12 muzicieni), care sună grozav: Orchestre Tout Puissant Marcel Duchamp (live La Blogothèque). S-a cântat: Beginning și Blabber.
Este cu erupții de sunete și senzații – un mozaic de instrumente (contrabas, vioară, trombon, violoncel, marimbafon, chitară ori goarnă) care modelează o muzică liberă, care refuză să fie încadrată într-un anumit gen muzical (este un amestec de free jazz, post punk, funk, afrobeat-uri & poezie liberă). Un haos muzical plin de umanitate și frumos – o frumusețe sălbatică.
O senzație extraordinară oferă și vocea ușoară & pură a artistei Liz Moscarola.
băgat la cap
Artista Sarah Slappey: Find a Good Routine—and Go To Therapy
“I find that routines help me stay focused and also provide a structure for relaxation. It’s easy to let work bleed into every other aspect of your life, but carving out relaxation time helps me let go. Also, don’t be afraid to invest in therapy. It’s time and money you won’t regret spending.”
Sursa: Artnet
vizitat
Expoziția de artă contemporană „Orașe invizibile / Tărâmuri imaginare” (15 oct. 2021 - 15 nov. 2021) – curatoriată de Diana Marincu, Georgia Țidorescu și Glad Carpencu-Pop.
Mi-a plăcut teribil instalația „Is There Fake in Afterlife?” – Apparatus 22 (2012).
Asociația Culturală Contrasens:
„În expoziție, lucrările colectivului Apparatus 22 abordează tema falsului prin apelul la cultura kitsch și al unei spiritualități care provine din iconografia populară a paradisului, perfecțiunii, vieții de apoi, înțelepciunii și religiei.”
cumpărat
Primul număr tipărit al revistei Films in Frame. (Se găsește în librăriile Cărturești și centrele Inmedio din țară și online pe FilmsinFrame.com și Carturesti.ro)
Dacă ești cineast, este un musai mare.
Texte preferate:
Discuția „Masa rotundă: Filmul documentar autohton personal” (de Ionuț Mareș);
Interviul cu regizorul israelian Nadav Lapid (de Teodora Leu);
Cronica aniversară: „50 de ani de la Portocala Mecanică” (de Victor Morozov).
citit
Unul dintre eseurile anului: At the Bend of the Road, de Aube Rey Lescure – On the Camino de Santiago, a female pilgrim walks in solitude—utterly vulnerable, utterly free.
“The real number of victims must be much higher, a nightmare out of 2666. But for future women who will walk this path alone, there is no warning, no awareness of the danger of this stretch, no database, no collective mechanism for action. It took being attacked and surviving to know what to dig for.”
Să îl citiți. Este excepțional.
2022 goal: 2666, de Roberto Bolaño (stă de vreo 5 ani pe raftul tbr).